Cum stăm cu sustenabilitatea la festivaluri: Electric Castle 

Dacă la festivaluri mergem pentru muzică și voie bună, m-am bucurat să văd că reciclarea a fost integrată în distracție. Asta e ceea ce încearcă ASAP România să facă în general, așa că și-a găsit locul destul de bine și la Electric Castle. Și după ce am observat, participanții au fost foarte interesați. 

Mai exact, ASAP România (Armata Selectării Atente a Plasticului), în parteneriat cu Lidl, a creat la Electric Castle un parc eco de distracții, construit în jurul colectării separate și a upcycling-ului. 

Când am primit propunerea de a merge la festival pentru a vedea la fața locului ce se întâmplă la ASAP Recycling Park, am acceptat invitația pentru că îmi place abordarea ASAP și modul în care atrag oamenii să vadă partea distractivă a reciclării. 

Eu cred că sustenabilitatea este sexy. Parcă vă văd fețele mirate. Și cred asta de ceva timp, bazată pe argumente palpabile. Mulți o văd ca venind la pachet cu lipsă și sacrificii. Și cred că prin puterea exemplului și o abordare mai fun și alții pot vedea la fel lucrurile. Nu se întâmplă peste noapte, e un proces mai mult sau mai puțin lung, dar nu e cazul să abandonăm. 

De aceea îmi place modul de a aborda situația al ASAP România. Și m-am bucurat să văd concret, pe teren, ce se întâmplă.

Deci, cum e cu sustenabilitatea la festivaluri?

Ce am găsit la ASAP Recycling Park

Când am ajuns prima dată, am găsit cozi liniștite de oameni care voiau să se joace. Mi-a plăcut cu atât mai mult când am realizat că oameni chiar păreau să știe unde au venit, nu doar că fugeau de soare ori se plictiseau. Am văzut alte zone de activări care erau destul de goale, unde hostessele veneau să atragă participanți. La ASAP Recycling Park am simțit că oamenii veneau pentru că într-adevăr își doreau să fie acolo. 

Exersarea colectării separate aruncând mingea potrivită în coșul corect, eliberarea celor mai multe PET-uri în spațiul de colectare, ținta ASAP, Adevăr sau Reciclare și Roata Reciclării au fost câteva dintre activările din cadrul parcului eco. 

M-am amuzat de cum nu am reușit să arunc niciun cerc la țintă, dar și de una dintre provocările pe care le-am avut la Adevăr sau Reciclare. Trebuia să vorbesc 30 de secunde despre sustenabilitate pe un ton de prezentator TV. :)) Dacă nu am o cameră pe mine, pot să vorbesc liniștită ore întregi. De asta îmi place să scriu pe subiect, însă am, ca cei mai mulți oameni, ceva frică de camere. O să o depășesc / integrez încet-încet, că am de gând să urc și video-uri pe canalul de YouTube.    

Revenind la subiect, participanții au câștigat puncte care au putut fi transformate în premii ASAP, care, din ce am observat, chiar au fost apreciate. 

Dincolo de jocuri, ASAP a mai oferit sesiuni de Cap Hair, în care doritorii și-au decorat coafura cu flori din hârtie reutilizată și culori. Am prins de câteva ori coadă și nu am reușit să îmi mai aranjez părul decât cu puțin albastru. Aș fi vrut tare mult să mai văd cum îmi stă cu roz, de dragul vremurilor de demult, în care aveam șuvițe roz.  Am uitat să cer cuiva să îmi facă poze, așa că vă las câteva imagini cu un băiat tare drăguț care își făcea codițe.

Deși nu am reușit să prind sesiunile de workshop-uri de upcycling cu Alexe Popescu, designer și profesor la UNARTE, am găsit în urmă produsele create de participanți și m-am jucat cu instrucțiunile lăsate pentru cei interesați. Cute rău! 

Cum stăm la capitolul educație ecologică 

M-am bucurat să văd oameni frumoși la Electric Castle. Și când spun frumoși, nu mă refer neapărat la fizic, deși nici aici am observat că nu duc lipsă. Mă refer la oameni cu bun simț, politicoși, cu mood de festival și creativi (mai ales din punct de vedere vestimentar). 

De asemenea, mi-a plăcut să văd că organizatorii chiar și-au dat interesul în a colecta selectiv, a menține locul curat și a respecta mediul, mai ales când festivalul se ține în mijlocul naturii. 

M-am așezat întâmplător în apropierea unor pubele la unul dintre concertele de la Main Stage, care erau etichetate clar pe tipurile de deșeuri colectate. Și am observat următoarele: 

• Oamenii aruncau la tomberon. Chiar dacă după concert am văzut în mijlocul zonei destul de multe PET-uri, am observat și cât de multă lume venea până la coș să arunce resturile. 
• Aproape nimeni nu s-a uitat la etichetele de pe tomberoane. Nici măcar nu au avut vreun impuls de a verifica dacă scrie ceva. Ceea ce îmi semnalează faptul că nu avem un obicei de a colecta selectiv. 
• Am văzut o singură persoană în tot acest timp (50-60 de minute) care a văzut scrisul, însă a aruncat un pahar de cafea la coșul cu hârtie și carton. Acum, nu pot să spun că am fost atentă numai la zona de gunoi, că doar eram la un concert. However, se pare că încă nu știm că aceste pahare de unică folosință nu pot fi reciclate, având folia de plastic peste carton, care nu poate fi desprinsă prin modalitățile clasice. 
• A doua zi totul era impecabil. Curat peste tot, inclusiv la toalete. Nu am văzut toalete ecologice mai curate la niciun festival sau concert la care am fost până acum.

Nu m-am oprit aici, ci am fost atentă și pe măsură ce mă plimbam dacă este aceeași situație și, în general, era la fel.

Deeci, își cam are locul sustenabilitatea la festivaluri? Nu blamez pe nimeni. Nici eu nu știu încă multe lucruri despre colectarea selectivă și reciclare, dar trag concluzia că încă avem multe de învățat. De aceea mă bucur să văd programe precum ASAP care fac eforturi în a educa nu doar copiii, ci și adulții despre colectarea selectivă și reciclare. Dacă vreți citiți mai mult despre ei, am mai scris aici și aici.      

În ceea ce privește restul festivalului, se vede că organizatorii au avut grijă și pe zona asta. Am găsit trei RVM-uri (Reverse Vending Machines) pentru care Lidl România donează câte un leu pentru renovarea castelului Banffy la fiecare PET sau doză de aluminiu. Au existat talk-uri pe sustenabilitate, iar lista de măsuri nu se oprește aici. Ca să nu mai intru în detalii, am discutat și cu Electric Castle despre măsurile pe care le-au luat – aici.

Voi cum vedeți situația?