Ce a însemnat „acasă” în ultimii 7 ani?
Cum au fost ultimii ani pentru voi și ce a însemnat „acasă” în această perioadă? Am fost provocată la un astfel de proces de gândire și am decis să vă pun și vouă aceste întrebări. Ăsta e un post mai personal, dar cu care sper că puteți rezona și voi, prin propria experiență.
Am trecut cu toții printr-o perioadă în care casa s-a schimbat din a fi locul în care ne întoarcem de la birou la a fi locul în care ne-am simțit în siguranță și, totodată, a fost birou, grădiniță, școală, oază de liniște, cinema ori sală de conferințe. Am trecut de la a pleca și a ne întoarce „acasă” la a adapta conceptul de „acasă” în orice am avut nevoie să fie.
Întrebarea mea legată de ce înseamnă „acasă” a început cu mult înainte de pandemie. Posibil de vreo 20 de ani, dar mă voi limita la trecutul mai recent.
În urmă cu 7 ani
Acum fix 7 ani cred că mă pregăteam să mă îmbarc într-o aventură pe care o să mi-o amintesc cu plăcere mereu. Pe vremea aceea mă identificam deja cu ideea de nomad digital și mă plimbam prin lume atât cât îmi permiteau bugetul și timpul. Mă pregăteam să mă îmbarc (la propriu) într-o aventură, să traversez Atlanticul și să stau mai bine de o săptămână pe un vas de croazieră cu alți peste 100 de nomazi digitali, fără să atingem pământul, fără să vedem alți oameni sau fără să avem acces la telefon și internet.
„Acasă” a devenit acel vas, iar necunoscuții mi-au devenit prieteni și colocatari. Cu mulți dintre ei încă țin legătura și astăzi, chiar dacă nu atât de mult cum mi-aș dori. Schimbarea acestui concept nu a fost nimic special, pentru că eram deja obișnuită să văd „acasă” ca fiind un loc fluid. Ca nomad digital, „acasă” devine peste tot și nicăieri. Și cei care au sau avut acest stil de viață știu la ce mă refer.
În anul ce a urmat, „acasă” a fost în Brazilia, România, Portugalia, Grecia și Italia, din ce îmi amintesc. Dar constante au fost peste tot: tot eu, tot valorile personale, tot nevoia de a mă simți „acasă” oriunde mă aflu și a avea oameni dragi oriunde sunt.
Asta a însemnat să stau în apartamente, nu în hoteluri, să mă întâlnesc cu oameni cunoscuți și necunoscuți oriunde merg, să Îmi satisfac tabieturile, dar să fiu și deschisă la nou oriunde m-aș afla.
A venit panedmia
Deja eram într-un punct în care „acasă” devenise unde sunt cei dragi mie și, mai ales, partenerul meu de viață. Mă simțeam bine din nou în România, dar a ieși din casă era parte din viața cunoscută.
Conceptul de „acasă” a fost iar supus interpretărilor și a ajuns să aibă alte conotații pentru fiecare dintre noi. Mi-am îndreptat din nou atenția asupra casei în care locuiesc și „acasă” e devenit un loc în care am simțit din nou nevoia de a construi, de a îl face cozy și versatil.
Constanta
Ce am învățat în ani de a locui în România, Germania, Brazilia și a vizita multe alte locuri este că „acasă” are câteva constante:
- e o stare de spirit
- ești tot tu, nu poți să fugi de cine ești, de valorile și credințele personale
- tu o faci să fie „acasă”
- rădăcinile îți sunt parte din poveste (atât cât alegi tu să fie)
- planeta asta pe care trăim nu e atât de mare și peste tot găsim frați, prieteni și colocatari
- avem o singură casă pe care o împărțim: Gaia
Pentru tine ce înseamnă „acasă”? S-a schimbat conceptul în ultimii ani?
You May Also Like
Bonapp.eco va ajunge și în alte orașe din România
Cum arată un hotel sustenabil din Mauritius
